Vă spun drept… în tinerețe n-am avut nici bani, nici medicamente, nici doctori la îndemână. Era o iarnă grea, răceam des, mă ținea tusea nopți întregi și simțeam că mă lasă puterile.
Mă temeam, eram singură și nu aveam la cine să alerg.
Atunci mi-am amintit de vorbele mamei mele: ‘Când simți că trupul ți se clatină, întoarce-te la plante.’ Și m-am întors.
Am strâns cimbru, rozmarin, salvie și mentă — ce aveam prin cămară, uscate din vară. Le-am pus câte un vârf din fiecare. Nimic complicat. Am fiert apa, am turnat-o peste ele și le-am lăsat să-și lase puterea în ceai.