Cât timp a lucrat ca asistentă medicală, Maria a văzut aceleași fețe revenind mereu.
Bătrâni care intrau încet pe ușă.
Care se așezau pe scaunele de pe hol.
Care știau deja drumul până la cabinet.
Nu boala o impresiona cel mai tare. Ci privirea.
Rușinea din ochii celor care întrebau încet cât costă tratamentul.
Frica celor care primeau o rețetă prea lungă.
Tăcerea celor care știau că nu își permit să comenteze.
Mulți nu spuneau nimic. Luau hârtia, mulțumeau și plecau.
Maria știa ce urma.
Unii nu vor lua tot tratamentul. Alții vor amâna. Unii se vor întoarce mai rău.